Al cincelea stat paralel. Se schimba garda!

În decembrie 1989, Ion Iliescu, sustinut de fortele oculte ale “primului stat paralel” din istoria recenta a României, a confiscat revolta populara si a dus-o pe traseul neo-comunismului, prestabilit la Moscova de Mihail Gorbaciov. Iliescu si Gorbaciov erau amici de cand studiau la Academia “Frunze” din capitala Rusiei. Gașca lui Iliescu era menita sa rastoarne Regimul Ceausescu de la Bucuresti, iar pentru asta au conlucrat servicii de informatii externe si interne, Securitatea “pactizand” cu poporul, in vreme ce unitatile serviciilor secrete militare au actionat in diversiunea “teroristilor”.

Asa apare “al doilea stat paralel”. Securistii “batrani”, impreună cu activistii vechi din PCR, alaturi de dizidenti sub acoperire constituie puterea politica si adopta FSN, o structura care avea sa isi ramifice radacinile in toate partidele politice, pana in ziua de azi. Securistii “tineri”, baieti stilati, trimisi pe la studii afara, pun mana pe puterea economica. Acestia erau prinsi inainte de ’89 in structuri ale centralelor comuniste de import-export, celebrele afaceri ale lui Nicolae Ceausescu cu Occidentul. Fireste ca “lupii tineri” erau creati tot de vechii securisti si le ascultau ordinele. O parte din banii Securitatii au ajuns pe mainile lor si au dezvoltat afaceri economice de rasunet in România.

O alta parte din vechii si noii securisti se reorganizeaza in noile servicii secrete ale României, restructurare inceputa sub bagheta lui Gelu Voican-Voiculescu: apar SRI si SIE, dar si UM 2015 si SPP. Mai apoi, SIPA si STS. Directia de Informatii Militare se restructureaza la suprafata, in adancime pastrand vechile cadre. Rolul tuturor acestor servicii cosmetizate este de a face in primul rand politie-politica, de a proteja interesele “statului paralel”.

Unii dintre noii afaceristi erau in continuare acoperiti, au iesit la rampa din neant, altii erau devoalati ca au lucrat in aparatul comunist al afacerilor cu parteneri straini, avand birouri in capitalele Vestului. De pilda nu e o noutate ca in aceasta categorie au fost vehiculate de presa nume ca Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, Calin Popescu Tariceanu, Viorel Catarama, George Copos etc. Cei “acoperiti” au fost fiii, fiicele, nepotii vechilor securisti din centralele economice ceausiste. Pe filiera asta au rasarit, de pilda, Nicole Badea si Gabriel Popoviciu, ginerii temutului Ion Dincă, zis “Teleagă”.

Dinca venea pe o structura militara si l-a avut sef la un moment dat pe Dumitru Băsescu, tatal lui Traian Basescu, care la randul lui a fost propulsat in conducerea FSN, dupa ce fusese comandant de nava – Biruinta – cu acceptul Securitatii, fiind implicat in operatiuni militare cu armament, pe ruta Bucuresti-Anvers, cu cap de linie Viktor Bout, dupa cum a dezvaluit presa nationala. E de mentionat aici si Incidentul “Rouen”, unde o nava comandata de Basescu jr. a produs o deflagratie care a incendiat 38 de nave, martorii vorbind de un lant de explozii ca de armament militar. Pe Traian Basescu, “revolutia” l-a prins bine ancorat in structurile comuniste, director in Ministerul Transporturilor. Intre alti subordonati celebri ai lui Dumitru Basescu a fost intr-o anumita perioada si Vasile Milea (generalul care avea sa fie asasinat in decembrie ’89). Si lista poate continua, multi dintre acesti “capitalisti” sub acoperire primind dublu-rol: atat economic, cat si politic. In sensul ca pe plan politic au structurat partide mici cu rol de a face figuratie spre a diminua importanta adevaratelor partide de opozitie ale lui Corneliu Coposu si Ion Ratiu (PNT), sau Sergiu Cunescu (PSDR), pentru ca partidul lui Radu Campeanu (PNL) – la radul lui propulsat de serviciile secrete franceze – a fost penetrat de la inceput de “lupii tineri”.

In aceasta perioada, vechii securisto-comunisti dezvoltau puterea politica dupa ordinele de la Kremlin, in vreme ce “tineretul” juca pe plan economic dupa modelul occidental. In acelasi timp, unii dintre “lupii tineri” aveau reprezentanti in zona politico-administrativa, primind posturi de ministri, de secretari de stat, moment cand se declanseaza marile afaceri cu statul, sub motivul modernizarii României, al privatizarii, retrocedarilor etc. Acum se fac marile averi. Asa se inlantuie interesele SRI, SIE, UM 2015, SPP, DIM etc, iar ramificatiile politice incep sa divizeze partidele: PNL se rupe in tot felul de aripi, FSN se transforma in FDSN, apoi in PDSR etc. Aceleasi formatiuni oculte pun mana pe presa independenta si isi creeaza structuri de ziaristi sub acoperire, iar patronii de presa fac averi colosale, actionand in interesele oculte, prin campanii de presa la comanda, santaje dirijate cu documente puse la dispozitie de serviciile secrete. Este “epoca de aur” a lui Virgil Magureanu, seful SRI, a lui Dan Gheorghe (seviciul Internelor), a lui Ioan Talpes (SIE).

Urmeaza o perioada in care – prin “tradarea” lui Magureanu – dar si prin interesele serviciilor de informatii occidentale, puterea este preluata de opozitie, de partidele istorice. “Statul paralel” se clatina, interesele nord-atlantice sunt mai puternice. Incep razboaiele intre servicii, culminand cu Afacererile “Tigareta I si II”. Cu toate astea, in final, Emil Constantinescu se declara invins de Securitate si preda pe tava statul vechilor structuri. Pe plan politic PNTCD este distrus, PNL e in declin, liberalismul este confiscat de “puii” din PDSR.

Isi face intrarea in scena “al treilea stat paralel”, incepand cu anul 2000. Politicul este condus de Ion Iliescu, executivul de Adrian Nastase, perioada “Razboiului intre Palate” (Victoria si Cotroceni). Au loc marile privatizari, banul public devine buzunarul noii puteri politice, incep sa dispara vechii exponenti ai structurilor comuniste si entitatile politice oculte ale vechilor securisti, iar la putere acced “lupii tineri” impreuna cu o intreaga “haita” de politico-afaceristi. “Masculul Alfa” ramane insa Adrian Nastase, care se “faraonizeaza”, isi subordoneaza absolut totul: afaceri cu statul, servicii secrete, presa, puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca. “Al treilea stat paralel” joaca pe toate partile, si cu rusii si cu americanii, bani sa iasa! Si “Bechtel” si “OMV”, dar si “Ruski Aluminium” (definitivata de Traian Basescu si Teodor Stolojan, dupa 2004), sau alte afaceri cu oligarhii de la Moscova, la randul lor “lupii tineri ai FSB”.

Este momentul cand firmele sub acoperire ale SRI si SIE primesc puteri depline, operatiuni financiare uriase, bazate pe strangere de informatii compromitatoare, urmate de santaje. Firmele sub acoperire pun stapanire pe domeniul IT, controleaza retelele informatice, interfereaza cu Internetul (atunci in plina dezvoltare), intercepteaza convorbiri telefonice, e-mailuri, ajung sa detina societatile care se ocupa de transmiterea datelor electorale, controleaza alegerile politice. Bancile romanesti si straine sunt penetrate de servicii, operatiunile financiare ale firmelor mari sunt “periate”, transferurile de bani in strainatate sunt “securizate”. Fondurile de Investitii sunt la randul lor construite si controlate, intreaga operatiune este de o amploare fara precedent.

Tot acum are loc consolidarea SIPA, care devine o structura de presiune asupra Justitiei, prin procurori si judecatori corupti, care pot fi controlati prin dosare compromitatoare. In paralel se reconsidera rolul Curtii Constitutionale, ca o putere ce poate actiona pentru manipularea legislativului, care poate interveni in procese prin judecarea exceptiilor de neconstitutionalitate. CCR avea sa joace un rol important de aici inainte sub toate regimurile politice.

Cu toate astea, Romania – in baza negocierilor politico-economice – adera la NATO, o parte din structurile de informatii interne coopereaza cu cele externe occidentale si asa se finalizeaza o perioada “de glorie” a “fostilor” si incepe o noua era politică, economica si, mai ales, de forta: “al patrulea stat paralel”, cel structurat sub presedintia lui Traian Băsescu, propulsat de interesele externe. Isi dau aici mana doua ramuri ale aceleiasi structuri-mama, punandu-i sub acelasi stindard pe Basescu si Tariceanu.

La randul lui, Băsescu se declara “presedinte-jucator”, iar din postura de fost negociator cu puterile occidentale de pe vremea guvernelor CFSN, PDSR etc. ale mai multor tratate economice, devine “artizanul” aderarii la Uniunea Europeana, sub bagheta “Marelui licurici” (SUA). Incepe “Al doilea razboi intre Palate”. Basescu se lupta cu Tariceanu, interesele politice ale unei categorii oculte cu cele economice ale altei organizatii, cele doua neajungand la consens. “Lupii tineri” ajunsi la maturitate preiau afacerile cu statul.

Basescu isi ia la rand adversarii si-i distruge, debutul fiind dosarul “Matusa Tamara”, al lui Adrian Nastase (abandonat de partenerii externi din pricina arogantei si a nerespectarii unor angajamente oculte). Oricine e impotriva lui Traian Basescu suporta consecinte. Dar Basescu trebuie sa recastige si controlul economic, al afacerilor subterane. Ceea ce se intampla abia in al doilea mandat, cand Emil Boc devine premier in locul lui Tariceanu.

In acest context, Florian Coldea pune mana pe SRI, iar Laura Codruta Kovesi pe Parchetul General, doua structuri de forta folosite la fabricarea de dosare. Daniel Morar restructureaza DNA intr-o noua politie-politica la dispozitia puterii. Mai apoi, Morar ajunge la CCR, Kovesi preia DNA si alaturi de Coldea duc la desavarsire o structura “suveica” pentru acapararea intregii puteri (sub celebrele protocoale). Firmele sub acoperire pun stapanire pe Romania, lui Basescu ii ramane doar un rol de jupan politic la vedere, pierzand treptat influenta din Comunitatea de Informatii, a carui carisma de dilueaza sub diverse scandaluri legate de copii, de Elena Udrea etc. Statuia lui Traian Basescu, marele presedinte popular si “anti-comunist” se erodeaza in soclu. Tot in aceast interval de timp este racolata o noua generatie de ziaristi sub acoperire, intrucat presa traditionala a fost distrusa deliberat, cititorii au fost tabloidizati, new-media necesita alte resurse si alte capacitati.

Legaturile cu politicul se reinnoada odata cu lansarea lui Victor Ponta si Crin Antonescu. Sub coalitia USL, Ponta ajunge premier si plaseaza in zona puterii proprii sai “lupi tineri” ai PSD.

Aici, sigur, se poate face o paranteza referitor la cum a pierdut Ion Iliescu puterea in partid, cum a ajuns, prin artificii si tradari ale “puietului” securistilor politici, mai intai pe mana lui Mircea Geoana (caci Adrian Nastase fusese compromis), dar din nefericire pentru ei, o constructie cu care se pierd alegerile impotriva lui Basescu (care castiga al doilea mandat), iar mai apoi, pe mana lui Victor Ponta. Aceeasi nefericire, o noua constructie politica, dar “lovita de nulitate” din pricina amestecului puterilor externe, care decid in favoarea lui Klaus Iohannis.

Geoana si Ponta, venind dinspre zona SIE (care juca mai mult cu interesele rusesti, desi declara supunere occidentului), nu au avut castig de cauza in fata jocurilor SRI, care executa ordinele americanilor, cu recompensa de a fi lasat liber pe piata interna de capital. Iar George Maior, premiat cu postul de ambasador SUA. S-a vazut foarte clar de mai multe ori sprijinul pe care americanii l-au dat atat lui Florian Coldea, cat si LC Kovesi in situatiile dificile.

Revenind la “momentul Ponta”, pana la alegerile din 2014, perioada este marcata de o “basculare” a puterii oculte din ograda lui Basescu catre guvernarea USL, cu care tandemul Coldea-Kovesi se impaca mult mai bine din punct de vedere economic. Ponta insa face greseli, da dovada de nesupunere si nestatornicie, impins si de interesele proprii, precum si ale “lupilor tineri” din anturajul sau. Ponta detinea guvernarea, avea majoritate in Parlament. Daca ajungea presedinte avea puterea totala, mai mult decat avusese mentorul sau Adrian Nastase. Un pericol cert pentru Occident. O posibilitate de nesupunere pe un teritoriu strategic, cu care aliantele Vestului nu puteau fi de acord. Asa ca Iohannis devine noul presedinte al României, un presedinte de pe Facebook. Un presedinte – pour les connaisseurs – de tip Cambridge Analytica! Ponta e ejectat, la fel cum Geoana fusese out!

“Statul paralel”, la randul lui, primeste misiunea de a-l scoate complet din joc pe Victor Ponta, care da semne de nesupunere totala, ba chiar cu o dorinta de retaliere, si inlocuirea lui din functia de premier, dar si de la sefia partidului. Momentul “Colectiv” e unul decisiv – posibil, dupa multe circumstante, pus la cale chiar de “statul paralel”, situatie in care am avea de a face cu o crima odioasa din interese politice – iar “soldatii” Liviu Dragnea si Gabriel Oprea (infiltrati in tabara Ponta) isi fac datoria. Si Facebookul isi face inca o data treaba: scoate in strada o mare masa de oameni revoltati. Dragnea si Oprea il sperie pe Ponta cu ample miscari de strada, cu revolte cu cocktailuri Molotov, iar premierul cedeaza de frica, isi da demisia! Nu peste mult timp, Ponta isi pierde puterea politica, iar Liviu Dragnea devine seful PSD. Interesant e ca dupa un timp, Dragnea si Oprea au parte de dosare la parchet si de condamnari. Ambii sunt tinuti in sah! Pentru Oprea e chiar mat!

Premier agreat devine Dacian Ciolos, fost comisar european pe agricultura (opera lui Basescu), alaturi de ministri din zona functionarilor de la Bruxelles. Ciolos e scos din joben pentru o perioada in care se prefera un stand-by, un armistitiu al puterilor oculte interne, occidentale si rasaritene, pe un “no man’s land”. Ciolos face joc de glezne, se incalzeste pentru o misiune mai importanta, dar in timpul asta face balans intre PNL si formatiunea nou creata USR, care aduce in prim plan elemente ale unei zone infloritoare financiar din diaspora, un fel de “raspopiti politici”, din sfera de influenta a “cartitelor” si “conservelor”, generatia care nu fusese inca activata.

Dragnea, un baiat de casa bun la toate din Teleorman – fost buticar care punea apa-n berea clientilor -, care a “marsat” si la PD si la PSD, care se chinuia sa intre pe sub pielea “baietilor mari”, jucand tenis cu exponentii “statului paralel”, care alerga cu soriciul dat cu sare grunjoasa la pomana porcului de la Vila SRI s-o satisfaca gastronomic pe LC Kovesi, fiica procurorului securist Lascu, sau fugea sa-i aduca trabucuri si sampanie scumpa lui Florian Coldea, devine sef al PSD, dupa un timp in care a fost “number two” in partid. La alegerile din 2016 ii jura credinta lui Coldea si-l roaga s-o tempereze pe Kovesi, sa i se anuleze dosarele.

PSD pune astfel mana pe puterea politica si pe ce a mai ramas din cea economica. Dragnea, insa, nu se tine de cuvant si ataca Justitia, forteaza Ordonanta 13. De pe acelasi Facebook lumea e scoasa iar in strada. O demonstratie de forta in fata careia Dragnea cedeaza, pierde o lupta, dar nu inceteaza razboiul. Il ataca direct pe Coldea, o ataca direct pe Kovesi, ies la lumina protocoalele, iar SRI condus de Eduard Helvig se debaraseaza de Coldea, in vreme ce Kovesi e scoasa de la sefia DNA de umiliul Tudorel Toader. Iohannis nu poate face altceva decat sa prelungeasca agonia.

Acum e momentul celui de-al “cincelea stat paralel”. Generatiile anterioare de securisti si fesenisti incep sa piarda din nou puterea. E nevoie de o schimbare de garda. E nevoie de puterea politica. PSD e in declin, PNL in ascensiune. USR mișca destul de bine, dar nu e suficient, iar Pro Romania nu are agatament la popor. Marile partide sunt infiltrate, doar ca reteaua politica dintre acoperiti are multe “noduri” rupte. Ciolos e reactivat, pentru ca are carisma si are oarece priza la popor, cu precadere la fanaticii anti-PSD, care de fapt sunt alimentati si spalati pe creier pe Facebook sa devina fanatici anti-Dragnea. Pentru ca Dragnea a luat-o razna, nu mai raspunde la butoane si a devenit un pericol pentru oricine si orice. E periculos pentru Romania, periculos pentru Uniunea Europeana, periculos pentru NATO. E bun insa pentru ruși si pentru FSB.

Ciolos e nepotul lui Virgil Ardelean, poreclit “Vulpea”, fost sef al serviciilor secrete ale Internelor. Ciolos preia un partid (PLUS) facut de vechii securisti pentru a contrabalansa scena politica. Vechii securisti au nevoie din nou de puterea politica. Prin progeniturile lor, acum “oameni de afaceri onesti”… Se pune la cale o noua generatie de securisti, creati in laboratoare, in creuzetele vechii Securitati a lui Ceausescu. Se inchide bucla dupa 30 de ani. A incetat un experiment politico-economic, incepe unul nou… Din pacate, Romania e cea care are de pierdut!

Bogdan Comaroni, corectnews.com

PRINT

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *