Protestul magistraților: formă fără fond

Protestele magistraților de la finele săptămânii trecute au ținut capul de afiș al mediei. Și au fost pe agenda întregii societăți. Polarizarea radicală a românilor s-a evidențiat din nou.

Clujul, cum era de așteptat a fost lancea protestelor. Însuflețiți de Cristi Dănileț, acest judecător activist, fostă mână dreaptă a omului politic Monica Macovei, judecătorii, precum sculerii matrițeri, au ieșit la miting. Unul tăcut. Era culmea să mai fie și cu scandări. Au fost de ajuns pancartele, în fapt niște coli A4 tipărite. De notat că a fost vorba strict de protestul judecătorilor de la Tribunalul Cluj. La nivelul Curții de Apel Cluj mai avem, ca instanțe, patru tribunale, 16 judecătorii și Curtea de Apel. În rest, în țară, în cea mai mare parte, au ieșit la miting procurorii.

Că e sau nu e legal mitingul și pseudogreva / refuzul de a soluționa alte cauze decât cele urgente, e o dispută mult prea amplă și mult prea tehnică și de o finețe mult peste o simplă analiză a unui biet muritor de rând.

 

În primul rând nu am înțeles cu exactitate de ce au protestat judecătorii și procurorii. Era să scriu magistrații, dar, pentru mine personal, judecătorul e judecător, adică magistrat (subordonat doar legii), iar procurorul, avocat al statului, adică procuror ce răspunde ierarhic unei persoane. Bine, fie, tehnic și legal vorbind, ambii sunt magistrați. Dar, dacă tot am vorbit de finețuri și nuanțe, haideți să le punem în aplicare și aici. Am priceput că magistrații protestatari, sunt indignați. Legat de OUG 7/2019. Magistrații sunt îngrijorați de panta pe care am purces, la capătul căreia se află dispariția statului de drept, de încălcarea principiului separației puterilor în stat. Magistrații sunt revoltați de actuala Putere formată din PSD și ALDE. Și dă-i și luptă cu Grevio, cu MCV, cu înalta Comisie de la Veneția…ba chiar dă-i și luptă cu CSM, cu declanșarea procedurii de suspendare a membrilor CSM. Sună frumos, elitist, pompos, revoluționar, dar atât. Formă fără fond. De fapt, ce doresc magistrații protestatari ?! Și, de fapt, ce conține infama OUG 9?! Unde e Calul Troian?! Ce e atât de monstruos în faptul că se suspendă delegările (un instrument, care, se cunoaște din vremuri ancestrale, și e valabil în absolut orice domeniu, asigură cel mai pertinent și eficient control asupra unui lider formal: te supui ordinelor – rămâi pe postul de conducere, nu mai răspunzi la comenzi – se revocă delegarea și ai zburat de pe postul de conducere)? Și cu ce sunt afectați judecătorii ? Ce e atât de monstruos în faptul că procedura de numire a procurorilor de rang înalt se schimbă, nemaifiind nevoie de avizul Secției de procurori a CSM ci a Plenului CSM? Poate sunt eu mai greu de cap și nu înțeleg pericolul ce plutește asupra statului de drept….

Apoi, judecătorii au ieșit la miting. Judecătorii. The Honorable Judge – cum zice americanul. Onorabilă Instanță – cum se presupune că ar zice românul. Va fi însă greu a rămâne la statutul de Onorabil, după ce ai stat în ploaie cu o coală A4 pe treptele Curții de Apel și ai fost aplaudat de mitingiștii de profesie care deunăzi ocupau abuziv domeniul public, strigau M..ie….ce o fi  și agresau judecători de la CCR. Dacă e revoluție, fie revoluție, dar să o știm și noi. Dacă e război, război să fie, dar să o știm și noi. Pentru că în dragoste și război orice e permis și încălcarea normelor etice, morale, profesionale și juridice e permisă. Până atunci însă, justițiabilul, la proxima ocazie, în sala de judecată, nu va mai avea în față Onorata Instanță, îngerul în robă trimis pe Pământ de Thetis, ci un biet grevist sau mitingist, un muritor de rând mascat în ceva halat negru… Atunci să vezi tu respect și solemnitate a ședinței !

Și, deloc în ultimul rând, eu știam că judecătorii judecă după legile edictate de Puterea legislativă. Bune, rele, idioate, salvatoare…cum or fi ele. Iar când judecătorul nu își mai poate îndeplini menirea,  da, e impetuos necesar ca noi, justițiabilii, muritorii de rând, să ieșim cu pieptul dezvelit și să restabilim normalitatea. Judecătorii rămân însă în lumea lor chiar și în acest caz, nefiind nevoie ca ei să se coboare la statutul de muritor de rând protestatar. Toate acestea, bineînțeles, după ce  au trimis mesaje clare, concrete, fără echivoc legate de imposibilitatea lor de a-și duce la bun sfârșit menirea. Nu concepte și formă fără fond precum MCV, CSM, Veneția, Grevio, ci lucruri concrete.

Așa că, stau și mă întreb: Oare de ce judecătorii nu au o voce limpede și comună care să urle că palatele (coșmeliile) de justiție stau să cadă la propriu în capul magistraților ?! Sau că toaletele din  coșmeliile de justiție sunt infecte și nu au hârtie igienică, ce să mai vorbim de săpun!? Ori că prin birourile coșmeliilor de justiție e un frig de crapă pietrele, judecătorii împărțind dreptatea între două reprize de frecat mâinile și îmbrățișat caloriferul electric ?!

Oare de ce judecătorii nu au o voce limpede și comună care să urle că e nedrept ca orele suplimentare să nu fie plătite ?!

Oare de ce judecătorii nu au o voce limpede și comună care să urle că e strigător la cer ca judecătorii să aibă zeci de sentințe definitive prin care le e recunoscut dreptul de a primi restanțe salariale, dar acestea sunt eșalonate pe 5 ani, și plătite cu țârâita de un Guvern care față de Justiție are empatia elefantului față de o furnică !?

Oare de ce judecătorii nu au o voce limpede și comună care să urle că e injust ca un judecător să aibă un salar cât un medic, dar să nu fie plătit pentru orele suplimentare și, bonus, să aibă o sumedenie de incompatibilități (medicul poate presta și la privat, poate avea afaceri etc). Iar cireașa de pe tot, Sabia lui Damocles deasupra capului, a se citi Secția pentru Investigarea Magistraților. Scutiți-mă cu celebrul Colegiu al medicilor. Una e să fii stropit cu apă sfințită, alta e să ai parte de anchetă penală.

Oare de ce judecătorii nu au o voce limpede și comună care să urle că nu putem vorbi de un Stat de Drept atâta timp cât nu avem o Justiție real independentă și din punct de vedere financiar și nu simulacrul de acum de independență financiară, poate cea mai importantă componentă a libertății (Legea 304 / 2004 care prevedea la Art. 136 preluarea de ICCJ a atribuțiilor Ministerului privind gestionarea bugetului curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor a fost prorogată la nesfârșit din 2004 până în 2017 când a apărut Legea 304 / 2004 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Care la Art 28 spune așa: “Articolul 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă”. Adică ordonatorul principal de credite pentru Bugetul Curților de apel, al Tribunalelor, al Tribunalelor specializate și al Judecătoriilor este definitiv stabilit ca fiind ministrul Justiției. Astfel s-a pus cruce independenței materiale a Justiției, banii săi fiind dați de politic, Ministerul Justiției, iar cheltuirea lor controlată și dispusă tot de politic, Ministrul Justiției.)

Oare de ce judecătorii nu au o voce limpede și comună care să urle că nu vom avea o Justiție sănătoasă atâta timp cât aceasta nu va fi așezată în matca care i se cuvine, adică cea a unei categorii aparte, indispensabilă unei democrație, categorie care, da, trebuie să fie AȘEZATĂ, NU SĂ SE AȘEZE!, pe un palier special.

Acestea nu sunt problemele stringente, concrete și la ordinea zilei ale judecătorilor !? Oare de ce judecătorii au doar voci tulburi și disparate care turuie concepte și fundițe frumos colorate și vecine cu agenda politică, în loc de realități concrete și dureroase ale unei Justiții îmbolnăvite de actuala Putere dar, surprinzător, chiar și de ea însăși ?!

Cât privește procurorii, dacă ne gândim că aceștia sunt subordonați ierarhic am spus totul probabil…

Și, până la urmă nu înțeleg de ce e musai nevoie mare, ca vis a vis de protestele magistraților fie să îi pupi și să îi iei în brațe, caz în care ești adulat și considerat un bun cetățean de partea statului de drept, fie să îi ocărești, caz în care ești etichetat hoț și trădător…De ce nu mai cunoaștem și acceptăm calea normală, cea de mijloc, în care privești, analizezi, gândești și…atât! dincolo de a te situa de o parte sau alta a baricadei. Dacă unii judecători și procurori au chef de proteste, să o facă ! Doar că, permiteți-mi, fără ai lua în brațe sau a-i huli, să am și eu dreptul de a pune întrebări, de a gândi…

PRINT

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *