Dragnea, la kilometrul plânsului

Metrul simboloc de autostradă  a picat pe capul  PSD-ului ca un sac cu haine vechi și murdare.În cîteva ore,un grup politic s-a trezit în chiloți în mijlocul României și în rîsul Europei și al agențiilor internaționale de presă. Penibilul situației depășea cu mult imaginația popoarelor de pe toate continentele.Un buticar din Nordu Moldovei, să-i zicem antreprenor sau om de  afaceri, exasperat de cozi și accidente, de nepăsarea autorităților și de dificultățile în dezvoltare,  a avut ideea de lansa un semnal,  de a lua în bășcălie statul și administrația, inclusiv resemnarea populației.Nu nevoia, căci nevoia este puțin lucru.

Printr-un fapt, Mandachi a pus energia societății peste foamea de autostrăzi și drumuri modernizate. A tras clopotul peste chinul populației din Romania.Țara a piedut un municipiu mărișor de vieți omenești  numai în accidente de circulație. România a  pierdut investiții de miliarde și exporturi de  aceeași anvergură. Starea  drumurilor nenorocesc oameni, bugete, mediu, economie, insclusiv  încrederea în șansele de suraviețuire.Vulnerabilizează și estul European.

Și, vine un om  cu un protest aproape naiv. Un fel de glumă cu bătaie. Simplă, neobișnuită, destul de ieftină, trăznită, plină de  haz. Ecoul este uluitor. Pe măsura  foamei de  călătorie și de transporturi, pe măsura  disperării. Ideea s-a întins mai rapid ca focul de la depozitele de benzină.

N-am nici o îndoială că de îndată ce s-a aflat, protestul lui Ștefan Mandachi a fost sprijinit.De profesioniști, de  ong-uri,de partidele din opoziție, de voluntari sinceri,de dezamăgiți și revoltați.Nu m-ar mira să fi pus umărul și alții pe care îi bănui mereu de  amestec în toate bulversările. Așa se și procedează.Îți prinzi adversarul descoperit,reacționezi ca la talere.Tragi cît poți. Plusezi, mobilizezi, îl arzi.E ca la box. Cînd îl prinzi nepregătit îi dogești mutra  pînă îi sare borșul și strigă după prosop. Așa este în sport, în  politică, în orice fel de competiție unde regulile nu sunt extrem de stricte și unde arbitri sunt cel mai adesea chiori sau pică în starea de spectatori.

Toare păturile societății, toate zonele, toate insituțiile  au dat semne de simpatie.Toată  România suferă de marea criză de  autostrăzi îndărătul căreia se află marea incompetență a lumii polticie  românești, marea corupție, marea sursă de bani murdari pentru partide, marea vacă de muls din țara aflată la dispoziție pentru toate firmele corupte din Europa de  vest.De la infrastructură, multinaționalele cară banii cu basculanta, iar românii își fac  rost de dosare penale.

Ce face un moldovean hotărît și cu umor?Are o idee  de public relations, de marketing politic, de detonat nepăsarea și de provocat lumea politică. Cele mai prietenești gînduri posibile pentru Stefan Mandachi! În  cîteva zile a devenit subiect de știre pe glob și vedetă națională.Dintr-un singur foc a retrezit la români pofta de a protesta frumos, nu cu grohăieli și cătușe, de a rîde și de  a gumi pe seama  statului neputincios, de a mai rămîne în România măcar pentru  un sfert de oră în plus (glumă nespus de amară).Este cel mai  plăcut și plin de  tonus protest din cîte a cunoscut Romania în acești trezeci de  ani. Fără îndoială, ce a făcut Ștefan Mandachi se poate numi ”un protest al speranței”. Și, ar fi putut să devină o revoluție!

Ce  face PSD-ul? Mă refer  la conducerea de  vîrf a partidului, nu la poporul PSD sau la primari și oameni de rînd. În loc să iasă și el la joc, să intre în rezonanță cu happening-ul lui Stefan Mandachi, să-și arate deschiderea, pofta de comunicare, spiritul deschis, inclusiv un comportament autocritic, în loc să  fie prietenos,în loc iasă și el cu ceva pe măsură, cu două-trei caricaturi cu personajele lor de la Transporturi și de la CNAIR, adică doi de Sova, un Cuc și-un Neaga și să pună lîngă ei și un Ludovic Orban cu chitara (nu cu cătușe,mai ales  pentru miloanele tocate pe studii de fezabiliate cît a fost el minsitru la Transporturi și l-a alimentat pe Michael Stanciu cu contracte  bănoase și studii iluzorii și neaplicate), plus un Fenechiu și-un Dobre, ei bine, în loc să încerce o reacție în spiritul evenimentului  cu metru de autostradă, PSD-ul și-a arătat mușchii bătrîni și fibra, felul său  de  a gîndi și răspunde, spiritul său dur, de tip totalitar.

A mai lipsit un pic să  scoată jandarmeria și să aplice amenzi tuturor  celor care au rîs, au simpatizat sau au participat, au vorbit la radio.Greșeală urișă de abordare! Fie PSD-ul nu are echipă de comunicare, fie președintele și grupul de comandă format din Dragnea, Codrin Stefănescu, Olguța Vasilescu și  Darius Vâlcov cam atîta poate. Ăsta este spiritul care îi animă, asta este calitatea lor politică și umană, presărată cu răbufniri și judecăți la genunchiul broaștei.Iar echipa de comunicare, în loc să se adapteze momentului și propună soluții,nu face decît să execute comanda dominată de un stil Dragnea.

Altel,cum la un asemenea demers civic răbufnit ca o revoluție de simpatie, de sprijin, de alarmă, la un asemenea apel și avertisment, tu să răspunzi din ficat, să te busumfli și să te așezi de-a curmezișul, încercînd să pozezi în cel mai prefăcut și nemernic slujitor al cauzei, în salvatorul nației, în hărnicuțul care trudește  la greu și nu fură materiale și nici nu își trage șpăgi de prin contracte.

Si toată această reacție de  furie, exact  în plin demers de campanie electorală.Liviu Dragnea și PSD-ul abia s-au pornit în campania de  a ieși din prăbușirea de imagine în care  se află (dar au fost și împinși cu multă  temeinicie și abilitate, adică profesionist),bat județele,se chinuie să explice și să promită și ratează prostește un asemenea moment.Era o ocazie să arate că nu sunt politic gripați,că au minte creativă, că au soluții, că au replică. Niciodată, la  îndemîna PSD-ului nu a mai stat o asemenea oportunitate de a se  debarasa de un spirit bătrînicos, comunistoid, de partid greoi și fără umor.

Ce-i costa să anunțe înființarea Ligii Mandachi în care să încerce să-i strîngă pe toți antreprenorii tineri cu care să se consulte și să schimbe starea de neîncredere din Romania? Ce-i costa să trasnforme momentul într-un  bilanț și într-o curățenie de la CNAIR și  la Transporturi? Ce-i costa să nu  se poarte ca niște căcăcioși de activiști comuniști care s-au  grăbit să contracreze evenimetul lui Mandachi cu scosul buldozerelor la Bacău și pe alte șaniere fără cap și coadă? Ce-i costa să se cutremure în fața propiei răbufniri și să se întrebe, oare de ce ne oțărîm ca proștii? Este atît de cumplit de adevărată situația infrastructurii, încât sute de oameni ar merita procese și drumul pușcăriilor.

Și, într-o asemenea situație dramatică,vine băiatul acesta și pune nu degetul pe rană, ci fierul însoșit în mijlocul ei. Și, ne deschide poarta (ne oferă șansa)  să ne asumăm metrul ăsta simbolic ca pe un moment de cotitură, de  curățenie. Cu o schimbare politică pornită de la un asemenea moment am fi putut schimba și țara, iar ei s-ar fi  redresat  pentru campania electorală.

Ce-a făcut Liviu Dragnea?A căutat repede un microfon și o cameră de luat vederi  ca să spună: ”Niște șmecheri care vezi, fac ei un metru… Să vorbim cinstit, la 12 și jumătate a început lucrul la primii kilometri de autostradă în Moldova. Ei fac circ, noi facem autostrăzi. Ei țipă, noi dezvoltăm România! Acel om de afaceri, dacă tot avea 100 de mii de euro, putea să-i doneze la o casă de copii”.

În cea mai proastă situație în care se putea afla, Liviu Dragnea s-a grăbit să-și mai tragă singur încă două perechi de palme! Ș,i să ne strice una dintre cele mai frumoase  zile din lungul calendar al dezamăgirii noastre!

PRINT

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *