Concert de Paști la Filarmonica Transilvania

În Joia Mare a Paștilor ortodoxe, respectiv pe 25 aprilie, de la ora 19.00, vă invităm la un concertul-eveniment oferit cu ocazia acestei sărbători. Sub bagheta dirijorului József Horváth și alături de soliștii Paula Iancic (soprană), Adorján Pataki (tenor) și Sándor Köpeczi (bas), Orchestra și Corul Filarmonicii de Stat ”Transilvania” vă va oferi singurul oratoriu compus de Beethoven: ”Iisus pe Muntele Măslinilor”. O lucrare nu atât religioasă, cât umanistică, construită în jurul dramei și agoniei Omului Iisus Hristos.

Pentru cel care a afirmat „Omul e mai tare decât soarta și o poate învinge”, lupta cu destinul a devenit un adevărat laitmotiv al vieții sale. Drept dovadă a spiritului creator care sfidează imposibilul stă însăși creația muzicală a unui erou – Ludwig van Beethoven.

S-a născut în 1770 la Bonn, Germania, dar, odată cu începutul noului secol, aflat în preajma vârstei de treizeci de ani, Beethoven avea să se confrunte cu acea „nenorocire” – așa cum o numea el –, care, de la un simplu „țiuit” în urechi, a dus, în final, la pierderea totală a auzului său. Relația lui cu muzica era mult prea puternică, un adevărat mister ce trece dincolo de orice pricepere, iar Beethoven a continuat să compună până la sfîrșitul vieții sale, în ciuda surzeniei complete care pusese stăpânire pe sine.

În 1802, muzicianul s-a retras pentru o perioadă de câteva luni la Heiligenstadt, un orășel aflat în apropierea Vienei, aici redactând textul care a rămas cunoscut drept Testamentul de la Heiligenstadt. Resimțind povara vieții și aflându-se într-o cumplită criză existențială, Beethoven mărturistește despre tragismul trărilor sale: „Cât de umilit m-am simțit când cineva care era lângă mine auzea ciobanul care cânta la fluier, iar eu nici măcar pe el nu-l puteam auzi! (…) Situații de acest gen m-au împins la deznădejde şi de multe ori m-am gândit să-mi pun capăt zilelor. Numai Muzica mea m-a reținut s-o fac. (…) Mi se părea nedrept să părăsesc această lume, fără să dezvălui celorlalţi ceea ce simţeam înlăuntrul meu.”

Nu ne pare deloc întâmplător că, la scurt timp, în toamna aceluiași an, tocmai atunci când lupta cu un destin care-l înspăimânta, Beethoven și-a ațintit privirile spre Iisus ca Fiu al Omului, cu a cărui agonie a ajuns să se identifice, ilustrându-I astfel umanitatea prin zbuciumul, neliniștile, îndoielile și teama de moarte pe care Mântuitorul le-a resimțit în Grădina Ghetsimani.

La 5 aprilie 1803, oratoriul dramatic „Iisus pe Muntele Măslinilor”, lucrare rămasă singulară în creația de gen a compozitorului, a fost adusă în atenția publicului vienez în primă audiție, alături de Simofnia a II-a și Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră.

Concepută pentru soliști (Serafim – soprană, Iisus – tenor, Petru – bas), cor și orchestră, lucrarea redă încă din primele măsuri ale introducerii orchestrale (Grave), într-o tonalitate minoră – mi bemol minor – atmosfera apăsătoare a nopții de suferință. Aceasta este urmată recitativul și aria prin care Iisus se adresează Tatălui, recunoscându-și teama pe care o are față de patimile care i-au fost predestinate și, cerându-I putere, acceptă în final voia Sa, urmând să îndure întreaga suferință pentru a salvara omenirea. Libretul lucrării a fost scris de Franz Xaver Huber, în strânsă colaborare cu compozitorul însuși, surprinzându-L pe Iisus, al cărui suflet era cuprins „de o întristare de moarte”,  în mijlocul cumplitei stări de agonie, așa cum este El portretizat în Evangheliile Noului Testament. În final, corul Îngerilor va proclama victoria vieții asupra morții, triumful luminiii asupra întunericului, prin Învierea lui Iisus.

PRINT

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *