Hai Chitare ! Hai Frumusețe! Bravos îngerilor !

Navigăm într-o lume în care ipocrizia, falsitatea, aroganța și vulgaritatea sunt ridicate la rang de frumusețe. Am uitat a ne bucura de puritatea și fragilitatea frumosului. Am uitat să suferim, să depunem efort pentru a ne lăsa desfătați de frumos. Plescăim după vulgaritate, împroșcăm cu venin și ne lăsăm seduși de efemere falsități.

Alergăm înnebuniți după talente, după mine de aur care, în timp, să aducă bani promotorilor. Uităm însă de munca, de efortul și de curajul  îngerilor care îndrăznesc să ne surprindă cu frumusețea pură.

În tot acest peisaj aparent sumbru, duminica trecută, la Sala Radio, am avut ocazia a uita de umbrele de mai sus și a fi convins că România are nu o șansă, ci o mulțime de șanse la renașterea principiilor și a valorilor în noua generație, la normalitate.

Grupul Hai Chitare a avut concert. Așa și ?! Aparent sună simplu, banal, neinteresant. Așa și poate fi în goana cotidiană după simplitate și falsitate și pseudonormaliate. Nu vorbesc de artă, de creație artistică, pentru că habar nu am dacă a fost vorba de așa ceva. Am văzut însă și mai ales am ascultat o mare familie de nebuni frumoși. De fapt de îngeri, conduși de un nebun frumos, Rareș Hagău, pe care îi unește o imesă prietenie și uriașa pasiune comună  pentru muzică și în special pentru chitară.

Timp de aproape trei ore, pe scena deloc mică, și-au făcut loc, cu mai mult sau mai puțin trac, copii și tineri frumoși care au ținut morțiș să ne arate ce ne-au pregătit. Sună școlastic, dar, parcă prea suntem obișnuiți cu reprezentații de vedete, de tineri supertalentați și uităm de îngerii care prin muncă, curaj și efort ne reoferă puritatea și sensibilitatea frumosului autentic.

I-am admirat pe cei ce au urcat pe scenă pentru munca titanică de sute de ore de studiu care au fost necesare pentru reprezentația de 2-3 minute. Sau 10 minute. Sau chiar 15 minute.

I-am admirat pe cei ce au urcat pe scenă pentru curajul nebun de a ataca piese grele din jobenul celor de la Guns NRoses, Uriah Heep, Eric Clapton, AC/DC, Led Zeppelin, Metallica, sau Johnny Ramone. Și i-am admirat pentru curajul de a urca efectiv pe scenă!

I-am admirat pentru efortul titanic depus până a ajunge acolo, pe scenă. Efort care, cu siguranță, a însemnat a renunța la multe lucruri cool, la multe ieșiri cool. Totul pentru muzică, pentru o pasiune, pentru frumusețea interioară.

Chapeau Bas ! Hai Chitare !

PRINT

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *