Experimentul adopției. Cine ce și-a dorit a măsurara și puncta

Literatura de specialitate vorbește despre o serie de experimente care se organizează de către centrele decizionale, periodic, în diferite societăți, înaintea introducerii / producerii unor prevederi / evenimente care sunt susceptibile de a stârni revoltă sau grad ridicat de rezistență. Concret, printr-un eveniment declanșat și controlat după un scenariu bine pus la punct, se urmărește măsurarea și punctarea unor carecteristici ale societății testate. Astfel se dorește a se măsura / identifica / puncta gradul de rezistență  / de toleranță al societății civile la o serie de noi elemente, modul în care societatea ar putea reacționa, gradul de empatie, gradul de organizare al societății, modul în care gândirea comună a societății poate fi influențată / modificată de lideri de opinie…. Totul pentru o viitoare acțiune certă.

În România, zilele trecute am avut parte de un caz absolut halucinant, cu o serie de grave erori? greșeli? ilegalități? ale unor factori și persoanej de la care nu ne-am fi așteptat la asemenea gafe monumentale!

O instituție a statului, DGASPC Mehedinți, calcă în picioare toate protocoalele, legile și cutumele privind adopția și interesele minorului.

Un procuror care se visează Dumnezeu și scoate din joben un mandat de percheziție într-un dosar de lipsire de libertate. Ce spera să găsească procurorul în urma percheziției…mister!

Urmează o descindere ca în filme și procurorul calcă în picioare Codul Civil, Codul Penal și Codurile de procedură: ridică cu forța un minor în urma unui mandat de percheziție. Pune în aplicare o sentință civilă! Să fim înțeleși: acel procuror nu avea absolut nici un drept legal să ridice minorul. O sentință civilă se pune în aplicare de către un executor judecătoresc. Minorul nu poate fi supus la absolut nici un gest de violență, de forțare. Procurorii nu pun în aplicare sentințe civile. Și nici măcar penale în urma uneui mandat de percheziție. Să nu fi știut procurorul Pițurcă despre toate acestea? Mă îndoiesc! Să îi fi luat mințile puterea dată de bolnavul sistem polițienesc în care își desfășoară activitatea procurorii?! Nu cred !

O adopție internațională care se derulează cu viteza luminii.

Judecătorul care dă undă verde adopției în timp record fiind, culmea, chiar soția procurorului șef de la Parchetul care a jonglat ulterior cu dosarul penal de lipsire de libertate. Simplă coincidență!?

În tablou apare și IPJ Mehedinți, care, după o atentă și fină analiză, trimite o întreagă armată de luptători de la SIAS pentru o simplă percheziție la o casă unde se află două fetițe și doi adulți necertați cu legea!

Cireașa de pe tort: apare și judecătorul Danileț, cel care interpreta subtil OUG-urile pe Justiție, susținând sus și tare că în text scrie Albă ca Zăpada și nu cenușăreasa. De data acesta el explică cum un procuror poate pune în executare o sentință judecătoarească. Corect, dom judecătr! Dar nu una civilă și nici măcar una penală în baza unui mandat de percheziție. Dom judecător, decât mitingeală pe scări la poalele lui Thetis, mai bine mâna pe carte! Dar să nu fi știu Danileț despre ce e vorba în propoziție. Mă îndoiesc! Și atunci de ce penibila sa ieșire, în care sare în apărarea procurorului ?!

În fine, doi adoptatori români, cetățeni (?!), rezidenți (?!) americani. Care țin cu dinții de o adopție, când toate astrele le sunt potrivnice. Oare de ce nu renunță la adopție? De ce nu spun pas !? Habar nu am ! Dar parcă adoptatorii joacă un rol. Parcă își duc la bun sfârșit un rol. Și, fiind vorba de “străinîtate”. Gândul îmi fuge la niște “actori marca SIE”.

Și, pe undeva, deși încă neclar definit, apare și numele ambasadorului SUA, Hans Klemm, care, pe final de mandat, ciudat, de parcă ar fi existat o grabă pentru ca succesorul său să nu afle ceva detalii, s-a implicat în facilitarea și urgentarea adopției internaționale.

Atâta implicare, atâtea greșeli neverosimile, atâtea ilegalități, din partea atâtor entități ale statului și a unor reprezentanți de bază ai societății civile…pentru ce ? Pentru o adopție? Să fim serioși! Pentru un organ ?! Nu cred ! Și atunci….

Recitiți începutul textului. Poate suntem niște cobai. Poate suntem testați. Poate e nevoie de măsurarea gradului de suportabilitate al societății. De implicare al societății. De rezistență al societății. De reacție a autorităților. Poate al gradului de uitare în timp a unui eveniment… Poate al gradului de a accepta niște explicații penibile, dar venite de la voci autorizate ale opiniei publice.

Interesant nu-i așa…?! Poate….

PRINT

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *