În opinia unui procuror, Salvamontul trebuia să o salveze pe Alexandra !

Titlul de mai sus nu este deloc o glumă. Din păcate….

Tragicele crime din Caracal au suscitat enormă emoție, furie, dezbatere și fatale erori ale unor organe ale statului, de la simpli polițiști și operatori 112 la ofițeri de poliție și procurori.

De la mic la mare, tot românul, după ce o perioadă a fost specialist în Drept Constituțional și Drept Penal, acum, subit, a devenit specialist în Procedură Penală. Dar, așa e românul, specialist în toate cele, de la fotbal la Drept, de la politică la tratament medical via Google. Surprinzător și trist este faptul că în acest malaxor al opiniilor și al speculațiilor au intrat și însăși procurorii. Care, cot la cot cu românul atotștiutor emit și ei opinii (pseudo)avizate.

Zilele trecute, pe portalul juridice.ro am găsit un text semnat de procuror Adrian Radu, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov  (ca un mic amănunt, Radu este procuror din februarie 2012, anterior fiind ofițer de poliție la IPJ Brașov și BCCO Brașov). Titlul textului, “Procurorul Popescu Cristian nu a greşit”, Popescu Cristian fiind procurorul sub a cărui coordonare s-au desfășurat lamentabilele percheziții de la Caracal, m-a îndemnat a afla de ce această opinie …Am citit și am înghițit în sec. Apoi, am scuturat din cap și am recitit. După a doua citire am fost la un pas de a-mi revedea prânzul. Odele de pe vremea lui Ceaușescu sunt banale propoziții insipide față de cele spuse de monșer procuror. Zicala Corb la corb nu scoate ochiul se definește prin cele susținute de procuror. Iar talentul de a eluda adevărul prin omisiuni și prezentarea de jumătăți de adevăr, se desăvârșește în textul procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov.

Textul începe direct cu o concluzie abruptă: “Eu consider că dl. procuror Popescu Cristian, colegul nostru din Caracal, în acest caz nu a greșit ABSOLUT NIMIC. A manifestat suficient de multă diligență pentru soluționarea cazului câtă cred că putea acorda în condițiile date. Gândiți-vă câte măsuri a luat în nici 12 ore….”. Gândiți-vă, dragi cititori! Atâtea măsuri a luat bravul procuror după apelul Alexandrei la 112, că animalul din Caracal a avut timp berechet să facă shopping, să o omoare pe Alexandra și apoi să o ardă într-un butoi, după care să mai și doarmă liniștit vreo 8 ore…

De atâta operativitate, s-a înregistrat dosarul penal abia după mai bine de patru ore de la apelul la 112 și s-a intrat în casa bestiei, sub coordonarea procuorului, după 19 ore de la apelul la 112. Datorită atâtor măsuri benefice, echipa coordonată de procuror a identificat locația după 12 ore de la apelul disperat la 112, iar de intrat în casa animalului s-a intrat după 4 ore de la identificarea locației. Cu atâta profesionalism, doar după ce au trecut aproape 11 ore și jumătate de la înregistrarea dosarului la Parchet s-au solicitat mandate de percheziție pentru locația suspectă. Procurorul de caz era probabil ocupat cu luarea de măsuri și nu cu ancheta, cu salvarea unei vieți omenești. În loc să acționeze pentru a salva o viață, procurorul lua măsuri. Din ciclul ne acoperim de hârtii…

În paranteză fie spus, mi-a zgâriat retina o exprimare a procurorului de la Brașov: “pentru că altfel risca să pice probele pe camera preliminară”. Să punctăm teribila claritate și eleganță juridică în exprimare!

Și apoi, procurorul Radu vine cu explicațiile și cu extrasele din acte normative. Ne vorbește de o simplă percheziție și de faptul că procurorul nu are nici în clin nici în mânecă cu salvarea de vieți omenești. Citiți și vă minunați: “Totuși, într-un stat de drept și evoluat trebuie ca cineva să fie și salvator, nu? Pentru asta statul nostru, România, organizează serviciile de pompieri, medicină de urgență, salvamont, etc. …, precum și 112 și POLIȚIE. UNDE ESTE ROLUL PROCURORULUI în ecuația aceasta a procedurilor de salvare? Îmi poate răspunde și mie cineva, vă rog? Eu mi-am dat un răspuns: NU ESTE.”

Să notăm pentru început că, probabil, Salvamontul trebuia să o salveze pe Alexandra. Nicidecum echipa coordonată de procuror! Apoi să ne minunăm de faptul că procurorul de la Brașov confundă o banală percheziție, uzuală, cu o intervenție de salvare a unei vieți omenești! În fine, să punctăm faptul că, să fie clar, în opinia procurorului de la Brașov, procurorii nu au nici un rol în ecuația salvării unei vieți omenești. Probabil că ei au doar rolul de a solicita arestări preventive sau mandate de interceptare ori de a trimite în judecată. Bineînțeles, habar nu avem cum rămâne cu coordonarea în anchetă a polițiștilor de către procurori.

Oare de ce dacă s-a cerut, de urgență, mandatul de percheziție la 2 noaptea (mandat obținut în câteva zeci de minute) polițiștii și procurorii au stat apoi timp de 3 ore ca boii în fața porții dincolo de care o bestie tocmai ce omorâse și arsese un înger de 15 ani ?! Judecătorul a putut fi trezit de urgență pentru a da mandatul la 2 noaptea, însă bestia, NU ?!

Și apropos de celebra deja cronologie prezentată de însăși Asociația procurorilor și de unele susțineri ale procurorului de la Brașov: a devenit Legea facultativă?! De când are caracter public o asemenea etapă a unui dosar penal de lipsire de libertate, fiind permisă prezentarea orarului actelor/acțiunilor și implicit al inacțiunilor factorilor implicați în acel dosar penal?!

Cum nu sunt expert în Drept, iată câteva pasaje din Comunicatul Asociației Magistraților din România, semnat de judecător dr. Andreea Ciucă, din 07 august:

“În primul rând, dreptul la viață nu poate fi pus deasupra niciunui principiu de drept, nici unei slove doctrinare ori dezlegări jurisprudențiale. Asta nu înseamnă că dreptul la viață ar trebui apărat prin fărădelegi, dar nici că, pentru a-l prezerva, este acceptabil să ne înglodăm în formalisme și să ne ascundem după litera legii tocmai când această literă oferă soluții pe care avem îndatorirea profesională și deontologică să le aplicăm. “

“O simplă citire a dispoziției art. 159 alin.3 din Codul de procedură penală ar trebui să trezească la realitate, din somnul rațiunii care, da, nici acesta nu este mai presus de dreptul la viață (!), dat fiind faptul că, în cazul infracțiunilor flagrante (dacă nici apelul disperat la 112 cu privire la amenințarea vieții nu dezvăluie indicii ale unei infracțiuni flagrante, atunci degeaba ne batem în piept că trăim după cărți și principii) percheziția poate fi efectuată și în afara intervalului orar prevăzut ca regulă, adică înainte de ora 6 am și după ora 10 pm. “

Să ținem cont de faptul că “de la inviolabilitatea domiciliului se poate deroga pentru “Înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane”.

Și să nu uităm de existența dispoziției legale – art 159 alin 14 lit b Cod de procedură penală – a cărei aplicare face posibilă începerea percheziției fără înmânarea copiei mandatului, fără informarea prealabilă privind posibilitatea solicitării prezenței unui avocat ori a unei persoane de încredere, dacă există suspiciunea că în spațiul în care urmează a se efectua percheziția se află o persoană a cărei viață sau integritate fizică este pusă în pericol.

Revenind la textul procurorului de la PJ Brașov, finalul textului este apoteotic: “PS: Dacă individul va fi găsit vinovat de oricare dintre infracțiunile probate cu lucrurile găsite în dimineața aceea la el în casă, CSM, noi ca sistem de justiție, societatea românească, în general, va trebui să-i mulțumească d-lui procuror Popescu Cristian pentru că a gândit limpede și a cules probele respectând legea.” Așadar, haideți să îi mulțumim procurorului că bestia a avut la dispoziție

– 19 ore de la apelul la 112

– 4 ore de la identificarea locației

– 3 ore și jumătate de la obținerea mandatului de percheziție

Plus un somn sănătos de vreo opt ore după ce a omorât și incinerat într-un butoi o fată de 15 ani !

Sau să îi mulțumim pentru faptul că a durat:

  • 5 ore, de la apelul disperat la 112, până s-a înregistrat dosarul penal
  • 10 ore până echipa coordonată de procuror a reușit identificarea locației
  • 4 ore de la identificarea locației până când echipa coordonată de procurur a binevoit a deranja bestia din somn.

Dar, am uitat: procurorul nu are menirea de a salva vieți. Asta face Salvamontul. Procurorul ia măsuri și se acoperă de hârtii!

Acum 30 de ani se recita: Mulțumim din inimă partidului, Mulțumim din inimă bravului conducătorului iubit Nicolae Ceaușescu.  Azi, “haideți să-i mulțumim d-lui procuror Popescu Cristian pentru că a gândit limpede și a cules probele respectând legea”.

Oameni buni, voi vă dați seama că acest procuror Adrian Radu este un magistrat care realizează anchete penale și întocmește Rechizitorii și trimite în judecată oameni? Care cere mandate de percheziție și de interceptare, care solicită judecătorului măsuri preventive, precum arestul preventiv ?!

PS: „Facem, așadar, un apel la judecătorii și procurorii țării să respecte obligația de rezervă, să nu se implice și mai ales să nu dea curs unor analize lipsite de suport concret și să evite participarea la scenarii care nu au drept finalitate decât împiedicarea aflării adevărului. Judecătorii și procurorii cunosc foarte bine dimensiunea și importanța responsabilităților pe care le au în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar acest lucru se realizează numai în considerarea legii și nu temându-se de ea!“ – POZIȚIA SECȚIEI PENTRU JUDECĂTORI A CSM pe marginea modului în care organele judiciare au gestionat evenimentele din județul Olt / 28 iulie 2019.

PRINT

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *