INTERNATIONAL

Două pericole: incendiile din Brazilia și ecologismul ca religie

Cel mai urât om al planetei în acest moment este, potrivit presei internaționale de mainstream, președintele brazilian Jair Bolsonaro. El este prezentat ca principalul vinovat pentru incendiile din Amazonia, care au crescut cu 83% față de anul trecut și mistuie mii și mii de hectare din ceea ce presa numește ”plămânul verde al Terrei”, pădurea amazoniană.

Sunt vehiculate o mulțime de cifre și de procente: 72.000 de incendii în Brazilia in acest an, 20% din oxigen este produs de pădurea amazoniană. Liderii G7 adunați pe riviera franceză îl condamnă pe președintele Bolsonaro, liderii UE amenință că nu vor mai semna acordul comercial UE-Mercosur și că Brazilia ar rămâne fără beneficiile economice aduse de acest acord. Germania și Norvegia au încetat să mai doneze fonduri pentru mediu Braziliei. Madonna, Cristiano Ronaldo și Leonardo di Caprio au început să plângă pe rețelele de socializare pentru că mor ”plămânii Terrei”.

Au fost însă publicate și informații provenite de la specialisti care susțin că este exagerat să numim Amazonia ”plămânul planetei”, câtă vreme oxigenul este produs și de culturile de soia, și de pășuni. La fel, agenția Bloomberg a remarcat, pe 23 august, că numărul incendiilor înregistrate în ultimele 48 de ore este mai mare în Angola și Congo decât în Brazilia. Și în Siberia a crescut mult numărul incendiilor, iar rușii protestează împotriva guvernului ce pare să nu dorească cu adevărat limitarea dezastrului. La fel, important este de menționat că, deși de aproape două ori mai multe decât în 2018, incendiile din Brazilia din acest an sunt cu doar 7% mai numeroase decât media din ultimul deceniu. Însă marele vinovat este unul – brazilianul Bolsonaro.

Bolsonaro: ONG-urile sunt de vină

Într-o primă fază, președintele Jair Bolsonaro a acuzat ONG-urile de mediu că au provocat incendiile, pentru a pune guvernul Braziliei sub presiune. Bolsonaro nu a avut însă argumente solide în favoarea acestei teorii. ”În opinia mea, incendiile au fost provocate de ONG-uri, pentru că ONG-urile au pierdut bani. Care este intenția? Să aducă probleme în Brazilia”, a spus Bolsonaro, un președinte care a limitat drastic finanțarea ONG-urilor de mediu, comparativ cu precedentele guvernări socialiste. Președintele a sugerat că focul a fost pus tocmai pentru ca ONG-urile să filmeze asemenea incendii si să le prezinte lumii.

După câteva zile, Bolsonaro a făcut un pas în spate și a admis că incendiile ar fi putut fi provocatre de fermieri, pentru a curăța zonele deja defrișate pentru agricultură sau pentru a defrișa noi zone împădurite. Însă Bolsonaro nu a încetat să atace țările vestice care îl critica. ”Acele țări care trimit bani aici nu îi trimit din rațiuni caritabile. Îi trimit pentru că scopul lor este să se amestece în suveranitatea noastră. Amazonia este mai mare decât Europa, cum să lupți cu incendiile produse de mâini criminale într-o asemenea zonă? Nu avem resurse pentru asta”, a spus Bolsonaro.

Unde nu are dreptate președintele Braziliei

Jair Bolsonaro venit la putere în toamna anului 2018, iar acțiunile sale l-au recomandat de la început ca un inamic al organizațiilor de mediu și al băstinașilor din Amazonia. Una dintre primele măsuri a fost să retragă sprijinul guvernamental pentru băștinași, iar incendiile de acum s-au produs în bună măsură pe teritoriile acestora. Apoi, Bolsonaro a limitat mult sistemul de supraveghere a pădurilor tropicale, sistem pus la punct de guvernările socialiste ale lui Inacio Lula de Silva și Dilma Rousseff, un sistem considerat printre cele mai eficiente din lume. Condamnările în justiție pentru defrișări au scăzut dramatic în primul an al președinției Bolsonaro. Apoi, Bolsonaro a promis limpede în campania electorală că va deschide Amazonia pentru activitățile miniere și pentru exploatări agricole mari. Prin urmare, președintele este ipocrit atunci când arată cu degetul doar către ONG-urile străine.

Unde are dreptate președintele Bolsonaro

Un fost reprezentat al premierului Marii Britanii pentru energie curată, Johan Eliasch, arată în paginile The Daily Telegraph că marile națiuni industrializate nu pot condamna o țară la subdezvoltare. Fiecare națiune occidentală a pornit pe calea dezvoltării prin arderea cărbunelui și prin defrișări masive, iar asta face în acest moment și Brazilia. Soluția nu poate fi ca Vestul să împiedice această țară să se dezvolte, soluția nu poate fi punerea la zid în cadrul G7 și a altor formate ale liderilor lumii industrializate. Soluția este ca pentru statul brazilian și pentru cetățenii brazilienii un copac viu să aducă mai mulți bani decat doborârea lui. Soluția este ca națiunile puternic industrualizate să salveze nu  doar pădurea amazoniana, ci și pe fermierii brazilieni și pe minerii brazilieni. Pana la urma, Bolsonaro a ajuns la putere nu doar din cauza corupției fostului regim și a scandalurilor politice, ci și pentru că economia braziliană suferă, pentru că serviciile suferă, pentru ca e necesară creșterea economică. Statul brazilian trebuie finanțat la nivel internațional, pentru a evita calea clasică a dezvoltării economice, prin defrișare.

Finanțările străine favorizează doar economia de subzistență

Dacă aceasta este soluția, atunci mingea se află nu numai în terenul președintelui Bolsonaro, ci și al criticilor săi ecologiști, jurnaliști și politicieni, începând cu Emmanuel Macron și Angela Merkel.

Aminteam mai sus că Germania și Norvegia sunt printre marii finanțatori externi ai proiectelor de protecție a mediului din Brazilia. Numai că niciun dolar miliardul donat de Germania și Norvegia începând din 2010 nu a ajuns la fermele mari și mijlocii din Brazilia. Subsidiile și compensațiile acestea pentru protejarea pădurilor au ajuns doar la micile ferme, cele care aigură subzistența, care nu pot fi cu adevărat productive și nu au nicio șansă pe piața internațională, nu pot constitui rivali pentru sectorul agricol din țările dezvoltate ale Vestului sui nu pot contribui în mod relevant la PIB-ul Braziliei. Or, nu aceasta este calea prin care Brazilia se poate dezvolta și nu ar trebui să mire că președintele Bolsonaro l-a acuzat pe omologul francez pentru ”discursul neocolonial”. ”Brazilienii vor să știe de ce California are parte de o presă bună când au loc incendii acolo, în timp ce Brazilia este pusă la colț”, spune, pentru Forbes, Dan Nepstad, unul dintre autorii ultimului Raport Interguvernamental privind Schimbarea Climatică.

Președintele Bolsonaro este amenințat acum că UE nu va mai semna acordul comercial cu Mercosur, organizația sud-americana dominată de Brazilia. Impactul unei asemenea măsuri ar fi minor, spune amintitul Johan Eliasch, în timp ce Nepstad arată că incendiile din Brazilia ar putea fi chiar o veste bună pentru Emmanuel Macron, care are acum un argument bun pentru a zădărnici încheierea unui acord care ar afecta sectorul agricol din Franța.

Ipocrizia criticilor Braziliei

În ultimul rând, și poate cel mai important, incendiile din Brazilia și dezbaterea pentru găsirea unei soluții care să țină cont nu numai de pădurile tropicale, ci și de viitorul fermierilor ce trăiesc acum în Brazilia, toate acestea trebuie să atragă atenția asupra actualului ”ecologism financiar”.

Până ca știrea incendiilor din Brazilia să ocupe, ca la comandă, prima pagină a marilor ziare, presa britanică era preocupată de Elton John, de prințul Harry și prințesa Meghan. Scria presa britanică cum Elton John a plătit pentru a compensa poluarea produsă de calatoria cuplului princiar la Nisa, cu avionul său privat. Acelasi prinț Harry a mers cu avionul și în Sicilia, în iulie anul acesta, la așa-numitul Google Camp, o întrunire a marilor personalități sponsorizată de Google, anul acesta având ca temă tocmai lupta împotriva încălzirii globale. Au venit în Sicilia o mulțime de mliardari, de actori de la Hollywood, a venit și fostul președinte Barack Obama, dar și Leonardo di Caprio, cel care îl critica acum pe președintele Bolsonaro că ar fi principalul piroman și poluator al omenirii. Au fost așteptate 114 avioane în Sicilia doar pentru acest eveniment, plus mai multe iahturi superpoluante. Presa a acuzat aceste VIP-uri de ipocrizie crasă, având în vedere poluarea pe care o produc cu un asemenea eveniment.

Aberația nunților, botezurilor și concertelor ”verzi”

Însă prințul Harry, di Caprio, Obama, fondatorii Google și toți ceilalți nu s-au simtit deloc vinovați că ar polua planeta. Iar asta pentru că au plătit pentru a compensa gazele cu efect de seră emise de avioanele lor. Este vorba de așa-numita schema de offset pentru emisii de carbon. Este o schemă de compensare voluntară a poluarii ce are deja o vechime de circa 20 de ani. Cine contribuie la această schemă? Câtă vreme este voluntară, ea este alimentată de actori, oameni din showbiz, politicieni, în primul rând în scop de PR. Unde se duc banii? Ei intră fie în conturile unor organizații nonprofit, fie lucrative, care îi investesc apoi în protecția mediului. Afacerea este înfloritoare. Aceste companii de offset au pe paginile lor web calculatoare care estimează cât dioxid de carbon se emană prin călătoria pentru evenimente precum nunți, aniversări, concerte. Și astfel, VIP-urile își cumpără o ”imagine verde” și apar aberații precum albumul ”verde” al formației Pink Floyd, nunți ”verzi”, botezuri ”verzi”, toate folosite în scop de PR.

Ecologismul de PR

De ce vorbim despre aberații ecologiste?  În primul rând pentru că tocmai ONU și-a retras, în 2018, o reclamă pentru această schemă de offset, recunoscând că este un esec, deoarece ea creează impresia că unii pot emana oricât de mult dioxid de carbon, bazându-se pe faptul că alții, mai săraci, vor curăța mizeria produsă. Apoi, doar o parte, uneori sub 40% din banii strânși în această schemă voluntară de offset ajung să fie investiți în proiecte concrete de mediu. În plus, doar o parte din aceste proiecte se dovedesc viabile. Spre exemplu, FIFA a cumpărat credite pentru emisia a 331.000 de tone dedioxid de carbon în 2014, cu ocazia Cupei Mondiale din Brazilia. Unul din proiectele de împadurire in Amazonia finanțat astfel a fost oprit după ce s-a constatat că nu este viabil. La fel s-a întâmplat cu o donație făcută de Fundația Clinton în Cambogia. Mediul înconjurător nu a câștigat. A câștigat imaginea FIFA și a Fundației Clinton, au câștigat companiile de offset.

Indulgențele de poluare și preoții ecologismului

Iar offsetul este partea cea mică a uriașei piețe a ”ecologismului financiar”. Grosul revine schemelor de credite pentru emisii de carbon, scheme obligatorii sub Protocolul de la Kyoto, scheme care se aplică la nivelul economiilor statelor semnatare. Există burse ale emisiilor de carbon unde rulează sume uriașe (bursa de la Chicago îi are printre fondatori pe ”marele” ecologist Al Gore). Permisele de poluare pot fi tranzacționate între state sau între companii, fiind cumpărate de economiile dezvoltate și vândute de cele nedezvoltate, care emit sub țintele stabilite la nivel mondial. Creditele pentru poluare sporesc prețul de producție, iar totul este acoperit de consumatori. Sistemul este similar cu cel prezentat anterior, locul unor ipocriți precum di Caprio sau Obama fiind luat de o mulțime de mari companii.

”Cei care cred că pot fi siguri de mântuirea lor pentru că au indulgențe papale vor fi blestemați pentru totdeauna, împreună cu învățătorii lor”, asta a scris Martin Luther în 1517, în tezele sale agățate pe ușa catedralei din Wittenberg. La fel ca și compensațiile pentru poluare de astăzi, papalitatea emitea atunci indulgențe pentru răscumpărarea păcatelor. În practică, indulgențele erau un mod cinic de a-l absolvi pe păcătosul bogat. Reacția impotriva indulgențelor și a averilor astfel acumulate de Biserică au dus la spargerea lumii catolice și la războaie religioase.

”La fel și cu religia seculară de astăzi, cea a schimbării climatice. Lacunele științei le permit preoților schimbării climei să propovăduiască o mulțime de remedii. Ce va duce la căderea acestei religii este ipocrizia ei și impactul ei asupra vieții oamenilor. Schimbarea climatică a devenit etica bogaților; predică despre salvarea planetei pentru a-și justifica poziția în societate și spun restului lumii ce nu ar trebui să facem, obligându-ne totodată să plătim mai mult”, scrie revista Britanica The Spectator.

După ce va trece valul de critici și de ură ”religioasă” medievală care se revarsă, în parte justificat, asupra guvernului Braziliei, liderii ”verzi” ai lumii dezvoltate precum Emmanuel Macron ar trebui să discute și despre această uriașă piața a indulgențelor nereglementate, a offsetului pentru emisii de carbon, ar trebui să tragă lecții de pe urma irosirii a miliarde de dolari în proiecte de mediu neviabile, ar trebui să privească la ipocritele summit-uri și șuete organizate de giganți precum Google, ar trebui să priveasca și la viața pe care o duc fermierii brazilieni și abia apoi să decidă de la inaltimea ”amvonului G7” cine trebuie trimis la colț prin intermediul uriașei mașinării a presei de mainstream.

Altfel, ecologismul ar putea deveni o nouă religie seculară, ar permite intervenții străine într-un stat similare celei din Libia, în baza pricipiului R2P (right to protect), de această dată pentru protejarea mefiului, intervenții ce ar fi acuzate că servesc extinderii influenței unor mari puteri, iar de aici și până la o nouă ”Reformă” și noi războaie ”religioase” nu ar fi decât un pas.

Călin Marchievici, cotidianul.ro

PRINT

Leave a Reply