OPINIE

Decretul prezidențial deschide Cutia Pandorei. Eludarea Codului de procedură penală, raiul procurorilor: percheziții fără mandat

Ne aflăm în Stare de urgență, guvernată de Decrete Prezidențiale și Ordonanțe Militare. Acte normative îndelung analizate și dezbătute de mari creatori de modă sau de profesioniști în montajul unghiuțelor false. Toți acești asimptomatici analiști juridici dau sfaturi și emit păreri personale cu valoare de adevăr absolut. Așa am ajuns a afla că circulația după ora 22 e interzisă. Dar, prevederea era stipulată în Ordinele CNSSU (Comitetul Național pentru Situații Speciale de urgență). Acum suntem în Starea de Urgență, reglementată de Ordonanțe Militare. Iar în acestea se prevăd motivele pentru care poți ieși din casă și după ora 22.

Am aflat că pe Declarațiile pe proprie răspundere trebuie trecută ora, intervalul orar al deplasării…. Dar, nicăieri nu este prevăzut așa ceva. Sau am aflat că avem nevoie de bonul de la magazin, de act justificat al deplasării. Dar, nicăieri nu este prevăzut așa ceva. Nu există conceptul de declarație pe proprie răspundere cu acte justificative. De aceea e pe proprie răspundere!

Dincolo de aceste mici aberații însă, multă lume a trecut peste o serie de prevederi extrem de interesante ale  Decretului prezidențial de prelungire a Stării de Urgență. Fiind Stare de urgență, evident, asistăm la o serie de restrângeri ale drepturilor și libertăților. Dar, până unde pot merge aceste ingerințe? Cine ne spune limitele acestora. Cine ne spune la ce putem să ne așteptăm și ce e exclus a se întâmpla. Evident, nimeni, ar fi și culmea asemenea explicații de la niște diletanți care schimbă modelul declarațiilor pe proprie răspundere de 3 ori în zece zile sau dau Ordonanțe Militare în neștire, prin care modifică conținutul Ordonanțelor anterioare. Ca să nu mai vorbim de penibilele bâlbâieli legat de Înviere.

Dar să revenim la Decretul prezidențial de prelungire a Stării de Urgență. Articolul 2 ne anunță ce drepturi și libertăți sunt restrânse. Printre acestea și, atenție,  dreptul la viață intimă, familială și privată; precum și inviolabilitatea domiciliului.  Corect, în anumite situații speciale, dar deloc explicitate și punctate: “Art. 2. – Pentru prevenirea răspândirii COVID-19 și realizarea managementului consecințelor, raportat la evoluția situației epidemiologice, pe durata stării de urgență este restrâns exercițiul următoarelor drepturi şi libertăți, proporțional cu gradul de realizare al criteriilor prevăzute de art. 3 alin. (5): …….”. Și mergem la Art. 3, alin 5 unde cadrul general devine și mai general, iar criteriile sunt extrem de vagi și totodată, paradoxal, ample: (5) Măsurile prevăzute la alin.(3) și (4) se dispun potrivit evaluării realizate de Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență, cu acordul prim-ministrului, pe baza următoarelor criterii: intensitatea transmiterii intracomunitare a COVID-19; frecvența apariției unor focare într-o zonă geografică; numărul de pacienți critici raportat la capacitatea sistemului sanitar; capacitatea și continuitatea asigurării serviciilor sociale și de utilități publice pentru populație; capacitatea autorităților publice de a menține și asigura măsuri de ordine și siguranță publică; măsurile instituite de alte state cu impact asupra populației sau situației economice a României; capacitatea de asigurare a măsurilor pentru punere în carantină; apariția altor situații de urgență.” Să notăm și restul Artiocolului 3 : Art. 3. – (1) Pe durata prevăzută la art.1, măsurile de primă urgență cu aplicabilitate directă sunt stabilite în anexa nr.1, iar măsurile de primă urgență cu aplicabilitate graduală sunt stabilite în anexa nr. 2. (2) Implementarea măsurilor de primă urgență cu aplicabilitate directă, prevăzute în anexa nr.1, este în responsabilitatea ministerelor de resort și a celorlalte organe de specialitate, potrivit domeniilor aflate în competența acestora, în măsura în care prin prezentul decret nu se stabilește altfel. (3) Măsurile de primă urgență cu aplicabilitate graduală prevăzute la pct.1-6 din anexa nr.2 se dispun de ministrul afacerilor interne sau de înlocuitorul legal al acestuia, cu acordul prim-ministrului, prin ordonanță militară, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Măsurile de primă urgență cu aplicabilitate graduală, prevăzute la pct.7 din anexa nr. 2, se dispun de către Ministerul Afacerilor Interne, prin ordin al secretarului de stat, șef al Departamentului pentru Situații de Urgență sau înlocuitorul legal al acestuia, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Și, mergem mai departe. Cheia celor de mai sus se regăsește în Art 65. Din Anexa 1, MĂSURI DE PRIMĂ URGENȚĂ CU APLICABILITATE DIRECTĂ. Unde citim: Urmărirea penală și judecata se desfășoară conform Codului de procedură penală, cu posibilitatea, la nevoie și în funcție de evoluția situațiilor generate de starea de urgență sau efectele acesteia, instituirii unor norme speciale privind procedura de urmărire și judecată a infracțiunilor săvârșite in timpul stării de urgență sau profitând de această stare, precum și în cazul infracțiunilor flagrante.

Ați înțeles? Se respectă Codul de Procedură penală, dar, la nevoie, funcție de criteriile de la Art 3 alin 5, se pot institui norme speciale privind urmărirea penală, cu aplicabilitate directă (suntem pe Anexa 1) norme care, atenție, pot restrânge conform Art 2 inviolabilitatea domiciliului sau dreptul la viață intimă, familială și privată.

Cu alte cuvinte, oricând printr-o reglementare (oare a cui? A ministrului de Interne, a procurorului șef al României, a unui procuror, a unui Parchet, a cui!? – știm doar cine implementează măsurile din Anexa 1) se poate da o dispoziție prin care să se eludeze Codul actual de procedură civilă și să se restrângă drepturi precum cel privind inviolabilitatea domiciliului sau cel de viață intimă, familială și privată.  Adică un procuror să poată intra în curtea / casa ta fără mandat de percheziție emis de un judecător de drepturi și libertăți!, pentru că vecinul te-a reclamat că tu ții o adunare cu 6 persoane dintre care două cam tușesc. Ori să ți se interzică pur și simplu să îți mai vizitezi / strângi în brațe mama/copiii, pentru că tu cam tușești. Percheziții în toiul nopții sau fără mandat. Acces neautorizat în baze de date, la dosare medicale sau prin conturi bancare. Raiul procurorilor! Material de dosare penale, In rem evident, și de fișetat informații despre adversari politici și indezirabili.

Așa e…veți spune că nu e cazul, că sunt exagerări. Dar cadrul legal pentru așa ceva a fost creat. Capacul Cutiei Pandorei a fost ridicat. Trebuie doar ca cineva să dorească să privească înăuntru. Cadrul general care să permită așa ceva există: Decretul prezidențial. Pârghia legală a fost creată, același Decret Prezidențial. Când va apărea și interesul, cele de mai sus se vor materializa. În liniște, fără zarvă și, trist, absolut legal !

PRINT