Sari la:

        MERSUL         

    TRENURILOR    

 

CURSE AUTOCAR

PROGRAM ECHIPE

Special

PARTENERI

Casa de Avocatura Coltuc


Newsletter
Continuă

NISTOR COITA - Retrospectivă. Expoziție la Muzeul de Artă
Categorie:   Cultura  Autor:  Dana ŢÎRLEA  Data:  6.11.2017  Ora:  09:42  Citiri:  598

Share:
Voteaza articolul:

Nota 0/5 (0 voturi)

Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN), instituţie publică de interes judeţean, care funcţionează sub autoritatea Consiliului Judeţean Cluj, în colaborare cu Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC) din Bucureşti, organizează, în perioada 8 noiembrie – 3 decembrie 2017, o amplă expoziţie cu caracter retrospectiv dedicată memoriei artistului orădean Nistor Coita (1943-2013).

 

            Deschiderea oficială a evenimentului va avea loc miercuri, 8 noiembrie 2017, cu începere de la ora 18:00, la sediul Muzeului de Artă Cluj-Napoca (Palatul Bánffy, P-ţa Unirii nr. 30), în prezenţa curatorului expoziţiei, doamna prof. univ. dr. Ruxandra Demetrescu, istoric şi critic de artă. 

 

            Orice reflecție despre activitatea artistică a lui Nistor Coita este acum inevitabil retrospectivă: privirea noastră cuprinde un trecut prezent/prezentat într-un spectacol vizual cu valoarea și densitatea a peste patru decenii. Instrumentul mental folosit de Coita este metamorfoza, care i-a permis să articuleze transformările de sens și de semn ale figurilor și locurilor din ciclurile sale. Citită în cheie formalistă, hrănită de venerabila lecție a purei vizualități, focalizarea diferită practicată de Nistor Coită e determinată de tipuri distincte ale vederii: apropiată (Nahsicht), ea creează compoziții clare, ușor lizibile („Studiile mitologice”, „Sfântul Gheorghe”), depărtată (Fernsicht), aglomerează compoziția, care se populează cu zeci de figuri, reduse, în cele din urmă, la pictograme (cel mai evident în ciclul „Cosmografiilor”). Sesizând parcă pericolul ilizibilității, artistul a recurs la un procedeu de ordonare infailibil, structurându-și compozițiile din ciclul „Pasajelor” în registre separate, clar delimitate cromatic în cinci benzi orizontale. Ciclurile din anii 2000 ilustrează evoluția reprezentărilor vizuale ale artistului. „Exercițiile de coabitare”, realizate între 2000-2003, se continuă cu „Studiile mitologice”, esențiale pentru configurarea unor mitologii subiective, personale și misterioase, articulate în „Pasajele”, care conduc în cele din urmă la „Cosmografii”. Acest parcurs reprezintă o posibilă grilă de lectură, dincolo de dimensiunea strict cronologică a lucrărilor. Căci modalitatea de lucru a artistului nu era una lineară, univocă; dimpotrivă, el aborda mai multe proiecte vizuale deodată, care se ramnificau în drumuri sinuoase, care se intersectau, apropriindu-se și depărtându-se. Dacă ochiul său funcționa asemenea aparatului de fotografiat, propunând tipuri diferite – extreme – de vedere, tot așa viziunile sale se ramnificau, de la o (simili)icoană („Sfântul Gheorghe” sau „Pasărea lui Procust”) la tablouri complicate, cu narațiuni suprapuse (în „Pasaje” și „Cosmografii”). Așa se explică, poate, preferința pentru dipticuri, în care povestea se continuă, se încâlcește, se complică (ca în „La apus este iarnă” din ciclul „Cosmografiilor”).

 

            Există, în toate ciclurile sale, o remarcabilă coerență între semnul vizual și semnificantul textual: fiecare narațiune este „slujită” de ochiul artistului, care a găsit de fiecare dată cea mai elocventă modalitate de expresie: uneori este desenul debordant, desfășurat cu o vervă savuroasă; alteori sunt culorile, puternice, saturate, contrastante.

 

            Verva vizuală este însoțită de fantezia textuală, titlurile fiind, din acest punct de vedere, aproape o operă literară: „Totul împreună”, „Căutați vinovatul”, „Se voia eveniment”, „Între somn și veghe”, „Rătăciri interioare”, „Ad infinitum”. Există, mai ales în „Cosmografii”, o coeziune interioară, o meta-narațiune care unește toate lucrările într-un tot unitar: ciclul începe cu compoziția „De ce zboară ziua în noapte” și ajunge la „Spiritul serii”. Uneori, aluziile sunt explicit picturale („Frecventând albastrul”), alteori textul se insinuează în imagine, ca în „La final, totul cu bine”, unde în dreapta jos se citește: “finally. finally, all’s right”.

 

            Nistor Coita se autodefinea, nu fără orgoliu, ca grafician și nu ca pictor: e o altă provocare, trimițând la virtuțile desenului, ca gen proxim al artelor plastice, gândit nu atât ca element rațional, cât mai ales ca dimensiune unificatoare a exercițiilor vizuale. Exersarea cu virtuozitate (uneori monumentală, ca în „Sfântul Gheorghe”, alteori miniaturală, ca în unele „Cosmografii”) a desenului – în sensul originar de disegno – i-a permis configurarea unei întregi lumi de „semne și desemne”. Și tot cultivarea desenului l-a apropiat grafic de virtuțile scrierii cu și prin imagini, ca „esență a relației cu lumea exterioară” respingând programat abstracția, care pentru el nu era decât „o linie întreruptă fără început și fără sfârșit...”

 

Ruxandra Demetrescu

 



Ultimele articole de Dana ŢÎRLEA:


Comentarii articol (0)
Va rugam postati doar comentarii ce au legatura cu subiectul articolului. Ne rezervam dreptul de a nu publica textele ce contin cuvinte vulgare, expresii jignitoare sau atacuri la persoana, precum si pe cele care contin linkuri cu scop publicitar.
Nu exista nici un comentariu
Scrie un comentariu:




Cod securitate:
Introdu codul:


Trimite!
Comentarii Facebook:

Poate te-ar interesa si:

Dezvoltare software, optimizare web, agentie web, Centric IT