Sari la:

        MERSUL         

    TRENURILOR    

 

CURSE AUTOCAR

PROGRAM ECHIPE

Special

PARTENERI

Casa de Avocatura Coltuc


Newsletter
Continuă

OPINIE: Trecerea de la ungaritate la românitate
Categorie:   Recomandari  Autor:  George VIGDOR  Data:  30.09.2011  Ora:  00:00  Citiri:  5607

Share:
Voteaza articolul:

Nota 5/5 (15 voturi)

Deşi mi-am propus să dau acestor fulgurări un sens cît mai personal, nu mă pot abţine să nu atac subiecte sensibile care ţîşnesc irepresibil din conştiinţa mea. Unul dintre acestea ar fi propensiunea evreilor ardeleni spre cultura maghiară, mai pe şleau spus, apartenenţa evreilor transilvăneni la comunitatea maghiară. 

Reproşată în speţă de prietenii mei români, cred totuşi că această afinitate are rădăcini istorice fireşti. Pînă prin anii ’60, dar cu atît mai mult în secolele trecute, populaţia majoritară în oraşele ardelene a fost cea maghiară. În lunga şi injusta perioadă a lui Unio Trium Nationum, românilor, în majoritate ţărani iobagi, li s-a interzis să se stabilească la oraş. De-abia spre sfîrşitul secolului 19, elita intelectuală românească (doctori, avocaţi, notari) a început să se aşeze în centrele urbane transilvane. Românii ardeleni de viţă veche au fost de asemenea nevoiţi – în viaţa cotidiană, în contactul cu autorităţile, în viaţa economico-financiară – să înveţe limba maghiară. La fel s-a întîmplat cu minorităţile tradiţionale săsească, şvăbească şi evreiască, pentru care era normal să înveţe limba statului, pînă în 1918 cea maghiară. Deşi majoritari încă din 1902, după recensămintele oficiale ale autorităţilor austroungare, românii au fost minoritari la oraş, situaţie perpetuată şi după înfăptuirea Marii Uniri. Bunicii mei au fost vorbitori de maghiară şi, firesc, au urmat şcoli de stat maghiare, aşa cum au făcut-o şi românii din vremea aceea. Părinţii mei au urmat deja şcoli şi universităţi româneşti, au fost în esenţă bilingvi, cu o oarecare inerţie lingvistică de încă o generaţie, ceea ce i-a făcut să poarte conversaţiile particulare, familiale mai mult în maghiară. La mine, balanţa a înclinat definitiv de partea limbii şi culturii române. Prin mine, practic s-a încheiat un proces natural de românizare a minorităţii evreieşti. Copiii mei, a treia generaţie născută între graniţele statului român, vorbesc eminamente româneşte, cunoscînd doar o minimă maghiară.

CITEȘTE CONTINUAREA AICI


Tag-uri articol:

Ultimele articole de George VIGDOR:


Comentarii articol (3)
Va rugam postati doar comentarii ce au legatura cu subiectul articolului. Ne rezervam dreptul de a nu publica textele ce contin cuvinte vulgare, expresii jignitoare sau atacuri la persoana, precum si pe cele care contin linkuri cu scop publicitar.
Daniel  2011-09-30 22:36:26
Marius, ai fi surprins sa vezi unde au suferit cel mai mult evreii (raportat la numarul sau procent din numarul de locuitori). Deci? Asta in raport de intrebarea cu Holocaustul... Inutil sa zic, dar exista documente care atesta efectiv ingrijorarea nemtilor ce repede ne miscam...
Marius  2011-09-30 14:06:38
Dragule ia tu harta minoritatilor din Transilvania la 1918 ( o gasesti pe net)si o sa vezi ca se suprapune aproape perfect cu cea de astazi. Asa ca las-o mai moale cu romanizarea lui Ceausescu. In cazul oraselor ai dreptate, a fost un proces firesc de omogenizare. Si inca ceva: azi minoritatile pot sa-si aleaga limba de studiu la orice nivel. Ia vezi cate licee de limba romana existau in Ardeal in 1918. Matale sugerezi subtil ca romanitatea ar fi responsabila de disparitia minoritatilor, dar nu noi am facut Holocaustul si nici razboiul
ana  2011-09-30 02:29:15
De ce trecere de la ungaritate la "romanitate"???Nu sunt de aceeasi parere cu autorul.S-a incercat desromanizarea dar...fara succes.Romanitatea a existat mereu si in numar mare in Transilvania in comparatie cu ungaritatea.
Scrie un comentariu:




Cod securitate:
Introdu codul:


Trimite!
Comentarii Facebook:

Poate te-ar interesa si:

Dezvoltare software, optimizare web, agentie web, Centric IT