Cotidianul Transilvan

Despre huliganismul politic ambalat democratic

Înainte de a ne plînge de lucrurile care nu merg, mai bine am încerca să măsurăm contribuția la situația de acum. Nu vrem asta. Nu ne place. De ce să riscăm să vedem că firele duc exact la noi. La fiecare sau la majoritatea. Strategia eșecului și motivarea acestuia ne împing întotdeuna spre ceilalți. Ei sunt responsabili de nenorocire. Bună sau rea, înfloritoare sau dezastruoasă, situația ar trebui să ne preocupe pe toți. Nenumărate sunt belelele pe care încercăm să le punem pe seama altora. A noastră, nu. Fie vorba de persoane, de familii, de grupuri profesionale sau de clanuri, de partide sau de mafii, totdeauna vina pică pe ceilalți. Pe dușmani, pe talentați, pe deștepți și pe norocoși. Mai bine să crape și ei decît să ne asumăm o responsabilitate!

Exemplul cel mai grăitor îl constituie cazul respingerii rapoartelor anuale pentru TVR și pentru Avocatul Poporului. Credeți că există cineva în Parlamentul României care să purceadă la o analiză temeinică a situației din TVR și a măsurilor care ar trebui luate pentru a redresa televiziunea publică? Nici vorbă! Toată suflarea majorității (cu subordonați, acoperiți și simpatizanți) a fost preocupată de debarcarea Doinei Gradea și de numirea cuiva care să stea drepți în fața celor care l-au (sau i-au) desemnat. Și, dacă au demis-o pe Doina Gradea, să închidă portița de libertate și adevăr de la ”România 9”. Asta arată ce lume politică mizerabilă avem. Nu doar în parlament, ci și mai jos, pe trepte la vale, pînă în primării și-n asociații de locatari sau în comitete bisericești.
– Să cadă cel care nu ne place și să punem unul de-al nostru (neam, amantă, simpatizant, membru sau măcar de aceeași limbă sau credință)!

De la înființarea instituției Avocatul Poporului (tîrîtă o bună bucată de vreme pînă la punerea în funcțiune, cu speranța că poate-poate scăpăm de obligația de a o înființa) pînă la venirea Renatei Weber, ”avocatul poporului” a fost o păcăleală publică, un simulacru de apărare a omului simplu față de legi și instituții. Ani și ani, avocatul poporului a fost cuminte și folositor puterii. Nu i-a deranjat pe cei aflați la butoane și la linguroi. De cînd a venit Renate Weber, Avocatul Poporului i-a încurcat pe toți. De aceea, alianța asta isterică a hotărît să o demită. Argumentele lui Ludovic Orban sunt penibile și false. Iar votul pe Raport este o procedură forțată, neprevăzută de lege, exact pentru a apăra Avocatul Poporului de ingerința puterilor zvăpăiate și nebune. Asta spune și Renate Weber într-un comunicat al instituției:

„Ca o garanție a independenței, nici Constituția, nici legea organică de organizare nu au prevăzut posibilitatea aprobării/respingerii raportului anual prin vot”.

Ei și, zic liberalii, pluseriștii și ungurii! Să scăpăm de ea!
Prin statutul său, ”Avocatul Poporului are ocazia să evidenţieze lipsurile şi disfuncţiile grave din administraţie şi să facă recomandări privind modificarea legislaţiei, sau să propună măsuri de altă natură pentru ocrotirea drepturilor şi libertăţilor persoanelor”.

Ei bine. Exact asta îi deranjează. Mai exact, îi încurcă în excese și cîrpelile lor juridice de amatori și sfertodocți într-ale dreptului. Ce este grav în faptul că Renate Weber a contestat hotărîri care n-au apărut în Monitorul Oficial? Că era numai una? Ne privea pe toți și acoperirea uneia a prilejuit destule scamatorii.

Prefăcătoria respingerii rapoartelor în parlament acoperă un primitivism ambalat democratic. Dezbaterea rapoartelor nu vizează în nici un fel îmbunătățirea mecanismelor sau a legislației, ci numai decapitarea politică a unui om care vine din tabăra adversarilor. Cu aceste destituiri începe să funcționeze un soi de huliganism politic cu ambalaj democratic. Demiterea, executarea, condamnarea sau alungarea oricărui reprezentant al opoziției din orice instituție este un fel de scop animalic în bătălia pentru putere.

Dovada că ne aflăm într-o simulare de parlamentarism este faptul că se votează desemnarea unor noi reprezentanți ai instituțiilor abilitate să desemneze noi membri în Consiliul Național al Audiovizualului, dar nimeni, dar absolut nimeni din parlament și nici din CNA, nu este preocupat de decăderea limbajului și a calității emisiunilor de televiziune. Cele mai multe posturi inundă România cu vulgaritate, iar cele de știri au devenit un soi de motopompe ale pesimismului social și niște furnale care ard încrederea și speranța românilor, aruncînd zilnic peste țară o neîncredere sinucigașă.

fb-share-icon0